Bitter si vermut

9 articole

pe pagină
Setați descendent
  1. Nu este in stoc Cinzano Bianco
    Cinzano Bianco
    Rating:
    0%
    De la 29,39 RON
  2. Nu este in stoc Cinzano Rosso
    Cinzano Rosso
    Rating:
    97%
    De la 29,39 RON
  3. Nu este in stoc Cinzano Dry
    Cinzano Dry
    Rating:
    100%
    38,29 RON
  4. Nu este in stoc Martini Bianco
    Martini Bianco
    Rating:
    100%
    49,05 RON
  5. Nu este in stoc Martini Rosso
    Martini Rosso
    Rating:
    0%
    49,05 RON
  6. Nu este in stoc Aperitiv Dubonnet
    Aperitiv Dubonnet
    Rating:
    100%
    27,43 RON
  7. Nu este in stoc Martini Bitter
    Martini Bitter
    Rating:
    0%
    44,79 RON
  8. Nu este in stoc Fernet Branca Menta 0.7 Litri
  9. Nu este in stoc Fernet Branca 0.7 Litri
    Fernet Branca 0.7 Litri
    Rating:
    100%
    58,41 RON

9 articole

pe pagină
Setați descendent

Despre bitter

Bitterul este o bautura alcoolica de tip aperitiv, cu gust amarui sau dulce-amarui, obtinut din plante (ierburi, radacini, fructe) infuzate in alcool. Termenul provine din limba olandeza si inseamna amar. Spre deosebire de vermut, bitterul este mai puternic din punct de vedere al tariei, variind intre 18 – 25% vol., ajungand chiar si la 30%. In plus, este caracterizat de o aciditate titrabila ceva mai scazuta. Se consuma dupa masa, ca atare sau cu gheata, dar si in cocktailuri.

Vinurile folosite la prepararea biterului sunt albe sau rosii. Pe langa acestea, mai sunt necesare si alte materii prime: alcool, zahar, macerate de plante si coloranti. Schema de preparare a biterului este asemanatoare cu cea a vermutului si parcurge urmatoarele etape: dizolvarea zaharului in vin, adaugarea de macerate si apoi adaugarea de alcool de 96% vol. In afara de maceratele extrase clasic cu solutii hidroalcoolice, la prepararea acestei licori se mai pot folosi si uleiuri volatile, obtinute prin antrenare cu vapori de apa sau diverse alte procedee.

Istoria bitterului

Inital, la fel ca alte bauturi alcoolice, bitterul a fost folosit drept medicament. In prezent, aceasta functie a sa s-a estompat, el fiind comercializat drept digestiv. Cei care cred in puterea vindecatoare a plantelor, cu siguranta au auzit de bitterul suedez, un faimos remediu din plante, obtinut dupa o reteta extrem de veche, din secolul XVI, care ii apartine savantului Paracelsus, ce a dorit in acele vremuri sa descopere un elixir al tineretii. Bautura a devenit la scurt timp foarte populara, dar, ulterior, leacul a trecut sub uitare. Tinctura respectiva si-a recastigat faima in secolulul XIX, cu ajutorul unui medic suedez Claus Samst si, recent, a fitoterapeutei de origine austriaca Maria Treben. Astfel, bitterul a devenit una dintre cele mai indragite si populare produse tonice din Europa, denumita de catre fani "elixirul vietii".

Tipuri de bitter

In prezent, exista doua tipuri de bitter folosite in bartending. Unul de baza, original, care nu primeste adaos de zahar inainte de imbuteliere. Acesta nu poate fi baut simplu si se utilizeaza ca si aroma suplimentara in cocktail-uri sau in mancaruri. Cel de-al doilea tip de bitter poate fi consumat atat in cocktail-uri, cat si simplu, deoarece i se adauga zahar inainte de imbuteliere.

Pe langa cantitatea de zahar, cele doua tipuri de bitter se mai diferentiaza si prin concentratia de alcool. In timp ce bitter-ul original, aromatic se imbuteliaza la 45% vol., bitter-ul de baut are maxim 20% vol.

 

Despre vermut

Vermutul este o bautura aromatizata din vin (in proportie de minim 70% din volumul produsului finit), alcool alimentar, caramel, zaharoza, uneori acid citric si extracte de plante. Taria alcoolica a vermutului este de cel putin 15% vol, iar ca aroma domina cea de pelin.

Gustul acestei bauturi este placut, atragator, dulce-amarui. De aceea, ea se serveste in principal, ca aperitiv, pentru a stimula pofta de mancare. Insa exista popoare, de exemplu rusii, care il servesc la final de masa, pe post de vin tare si dulce de desert. Vermutul se poate bea sec sau in amestec cu apa gazoasa. De asemenea, el se foloseste in prepararea cocktail-urilor, alaturi de vinuri spumante, gin sau siropuri de fructe.

Istoria vermutului

Vermutul are o istorie recenta. Prima licoare de acest gen a fost obtinuta in 1786, la Torino, in Italia, de catre viticultorul Benedetto Carpano. Barbatul dorea sa descopere secretul vechilor romani si sa produca vinum absinthianum, insa ulterior a observat ca a realizat o bautura noua, care a capatat foarte repede popularitate la nivel mondial. Desi inventatorul ei este italian, bautura a primit o denumire germana, termenul Wermut inseamnand pelin. Aceasta este principala planta aromatizata adaugata la prepararea bauturii. In Torino, produsul se numeste „Vino Vermut di Torino”. Acesta a devenit atat de popular cu timpul, incat, la inceputul secolului al XX-lea, cele mai multe tari vitivinicole faceau vermut.

Tipuri de vermut

Vermutul se prezinta intr-o gama foarte larga de variante. Din punct de vedere al zaharului, acesta poate fi poate fi sec (nu depaseste 20 g/L) sau foarte dulce (ajunge pana la 180 g/L). Din punct de vedere al tariei, vermutul incepe de la 14,5% pana la 20% vol., insa cel mai frecvent tip este cel mediu, de 17 – 18% vol. Din punct de vedere al culorii, intr-un depozit de bauturi poti intalni vermut alb, a carui nuanta poate varia de la galben-pai pana la galben-auriu si vermut rosu, in culori de la rosu - palid la rosu-aprins si de la caramiziu la culoarea mahonului.